|
AARON, Theodor (Theodor Aaron de Bistra): Cărturar, pedagog.
Născut la 6 februarie 1803 în Ţichindeal, jud. Sibiu, dintr-o
familie de preoți. A încetat din viaţă la 6 aprilie 1859 în Lugoj, jud. Timiş. Studiile le-a început la școala elementarã
din Nocrich, apoi la Sibiu, la liceul imperial, continuând la Blaj şi Odorhei. La
Cluj, unde a studiat filozofia și a învãțat latina, germana și maghiara,
ulterior studiind și absolvind teologia la Budapesta, ca teolog al diacezei
greco-catolice române din Oradea-Mare. Îndeplineşte diferite funcţii bisericeşti şi laice
printre care, între 1829-1835, profesor și director la Gimnaziul din Beiuş;
1835-1839 preot şi protopop în Galşa, comitatul Arad și Arad (1839-1840);
1840-1842 director al Gimnaziului din Beiuş; 1842 - 1848 cenzor şi revizor al cărţilor româneşti pe lângă Tipografia Universităţii
din Buda; 1848-1850 paroh în Delani-Beiuş; 1850-1855 translator la Foaia Legilor
din Pesta şi apoi pe lângă Locoteneţa imperială din Buda; 1855-1857 canonic
capitular la catedrala din Oradea şi rector al seminarului român. Din 1857 a
fost prepozit capitular la Lugoj.
“Din avutul
unei vieţi atât de zbuciumate a făcut două donaţiuni, una pentru biserica din
satul său de naştere, Ţichindeal, iar alta pentru catedrala din Lugoş. Inc (în)
anul morţii i s-a radical un monument cu următorul epitaf:
"Aci ca mortar şi-a
terminat cursul vieţii:
Rssm. Theodor Aaron
de Bistra
în 25 Martie c.
v. 1859
Carele ca creştin numai 55
de ani, iar ca preot 30 ani trăind, pe treptele de onoare şi demnitate. Arhivar
şi secretar episcopesc, Profesor şi director Gimnazial, Paroh, Protopop şi
Canonic şi în urmă cel dintâi Prepozit la capit Bis. Catedr. Gr. Cat. Din Lugoş
ridicat, a trăit mult virtuţii şi gloriei lui Du-zeu şi religiunei, Împăratului
şi Patriei, Clerului şi Naţiunii sale, iară numele lui în inimile tuturor va
trăi în etern" (Pavel, Constantin.
Şcoalele din Beiuş…).
Autor a mai multor cărţi religioase şi cu conţinut
pedagogic. Bun cunoscător al filozofiei lui Plutarh, Seneca, Tit Liviu. În
scrierile sale se serveşte de izvoare latineşti şi bizantine. Colaborează la
Foaia pentru minte inimă şi literatură şi
Gazeta de Transilvania din Braşov. Din scrierile lui Theodor Aaron străbate ideea de continuitate a românilor în
Dacia şi
legăturile cu românii aşezaţi în
sudul Dunării, idei care au fost preluate de la Petru Maior ale cărui scrieri
le cunoaşte foarte bine. El are “o argumentaţie foarte strânsă, însufleţită, cu
izbucniri polemice, retorice, cu expresii metaforice nu lipsite de
plasticitate” . În prefaţă la “ Scurtă apendice
la Istoria lui Petru Maior”, preocupat
de idealul “luminării naţiei”, de
“polirea şi iscusirea ei” şi, mai ales de “redeşteptarea conştiinţei originii
ei nobile” autorul se opreşte şi asupra unor probleme de limbă.
Scrieri: ● Scurtă apendice la
Istoria lui Petru Maior carea, prin adevărate mărturisiri a mai multor
scriitori vechi, începutul românilor din romani adevăraţi la mai mare lumină îl
pune. Buda, Tipografia Universităţii,
1828 (Citează surse greceşti,
latine, bizantine: Plutarh, Seneca, Titus Livius, Eunapius, Eutropius, Procopius.
Prefaţa este una iluministă - „luminarea naţiei“, „iscusirea“ ei; ( http://www.antim.md/) ● Catehetică practică sau arătarea cum să se
propună învăţăturile Catehetice ale credinţei creştineşti la vârsta cea tineră.
Buda, 1843; ● Cuvântări bisericeşti despre cele şapte păcate ale căpeteniei pe
duminecile paresimilor. Buda, 1847; ● Anotări din istoria eclesiastică. Buda,
1850; ● Înştiinţare literară. În: Foaie
pentru minte inimă şi literatură (Braşov). An. 6, nr. 41, 1843, p. 328; ●
Înştiinţarea dorită. În:
Foaie pentru minte inima şi literatură (Braşov). An. 6, nr. 52, 1843, p.
409; ● Din catehetica practică. În: Foaie pentru minte inima şi literatură (Braşov). An. 7, nr. 3, 1844, p. 24; ●
Credinţa şi ritul sau cadentiele besericeşti căhtându spre beserica apuseană şi
răsăriteană. În: Organul luminării (Blaj). An. 1, 1847, p. 285, 291-292; ●
Cuvântări besereceşti despre cele şapte păcate ale căpeteniei de duminecile
păresemilor. Buda, 1847.
Referiri: - Dicţionar enciclopedic.
[Vol. 1] A-C… p. 1; - Dicţionarul literaturii române de la origini până la
1900… p. 1-2; - Faur, Viorel. Societatea de lectură din Oradea 1852-1875
(studiu monografic)… p. 105, 314; -
Gavra, Alexandru. Răspuns deschis către preacinstitul domn Theodor Aaron
canonicul şi Tensorul regiei tipografiei de la Buda. În: Foaie pentru minte
inimă şi literatură (Braşov). An. 7, nr.
4, 1844, p. 32; - George Bariţ şi contemporanii
săi. Vol. 2… p. 279 289, 290; p. 176, 178, 196, 197; - Gyemant, Ladislau. Mişcarea naţională a românilor din
Transilvania între anii 1790 şi 1848… p.
9, 90, 98 106, 277; - Hădăreanu,
Gavril. Torţe arzânde în Ţara Beiuşului… p. 601; - Iorga, Nicolae. Istoria literaturii româneşti în veacul al
XIX-lea. De la 1821 înainte. Vol. 2. Epoca lui Mihai Kogălniceanu
(1846-1868)… p. 249, 304; - Iorga,
Nicolae. Istoria literaturii române contemporane. Vol. 2, [Vol. 1]. Crearea
formei (1867-1890)… - Lapedatu, Alexandru. Istoriografia română ardeleană în
legătură cu desfăşurarea vieţii politice a neamului românesc de peste Carpaţi.
Cuvânt rostit în şedinţa solemnă [a Academiei Române] de la 2 iunie 1923. Bucureşti, Editura Cultura Naţională, 1923;
- Lugoşiu, 17/29 decembrie 1859. În:
Fooaie pentru minte inimă şi literatură (Braşov). An. 23, nr. 20, 1860,
p. 147-151. [Necrologul lui Theodor
Aaron]; - Lupaş, Ioan. Cronicari şi istorici români din Transilvania…
Vol. 1. Craiova, Editura Scrisul românesc, p. 166; - Mic dicţionar
enciclopedic… p. 1017; - Mihoc, Blaga. Biserică şi societate în
nord-vestul României. Contribuţii monografice.
Oradea, Editura Logos 94, 2003,
p. 113, 116, 187, 188, 364. - Pavel, Constantin. Şcoalele din Beiuş
1828-1928; - Popeţi, Corneliu. 110 ani de la moartea lui Theodor Aaron.
În: Orizont (Timişoara). An. 20, nr. 3, 1959; - Theodor
Aaron de Bistra. În: Gazeta Transilvaniei, 1859, p. 57-58. 194.
(I. I., S.S.)